România, încotro?

"O naţiune poate supravieţui nebuniilor proprii, şi chiar ambiţiei, dar nu poate supravieţui trădărilor din interior." (Cicero)

România ...

România este o casă de nebuni furioşi cu prada la vânzare: propria populaţie!

Despre consecvenţă

Cu o aparentă lipsă de consecvenţă, omul acesta este atât în "cârdăşie" cu sindicatele din învăţământ (toamna anului 2008) cât si împotriva "cârdăşiei" dintre sindicate şi ministrul educaţiei (iunie 2009). De fapt, este consecvent în ceea ce priveşte un singur lucru: dorinţa de a fi reales. Pentru aceasta, este în stare de orice! Cumplit (pentru România, adică pentru noi), dar adevărat!

Am citit

Am citit un comentariu - prezentat mai jos - extrem de pertinent, în legătură cu articolul Sindicaliştii din învăţământ vor declanşa greve în toată ţara, postat pe situl postului de televiziune Realitatea.

[Un bărbat intră furios într-o cameră în care sunt câteva femei. Se repede şi o pălmuieşte pe prima, apoi pe a doua şi tot aşa, pe toate. Prima, furioasă: "Nesimţitule! Te dau în judecată!". A doua: "Cum îţi permiţi? Şi eu te dau în judecată!" Mai departe, la fel ... Doar ultima: "N-am ce-i face, eu l-am crescut, e băiatul meu...! Iertaţi-l!"] Nu ne place ce fac guvernanţii? Noi i-am crescut, noi i-am învăţat, noi i-am educat! Nu ne place cum reacţionează liderii? Noi i-am crescut, noi i-am învăţat, noi i-am educat! Nu ne place cum reacţionează cititorii/privitorii/comentatorii...? Noi i-am crescut, noi i-am învăţat, noi i-am educat! Şi este adevărat că nu tot ce i-am învăţat şi nu tot ce i-am educat a venit de la noi. Că multe ne-au fost impuse! Că am respectat programe şi planuri cu care în sinea noastră nu am fost întrutotul de acord... Dar ce am făcut pentru a schimba asta? Plătim ieri, azi şi mâine câte compromisuri, câte acceptări, câte "da, am înţeles"-uri umile? Am acceptat să-i învăţăm pe copii mii de lucruri despre care ŞTIM că sunt inutile, că NU LE VOR FI DE FOLOS! Am acceptat să sacrificăm timpul copiilor neînvăţându-i ceea ce le-ar trebui cu adevărat. Elevii de rută progresivă termină cinci ani de şcoală fără să fi făcut măcar o oră de biologie. Dar având 10-14 materii în catalog. Mai multe decât încap în registrul matricol. Şi din care dacă sunt întrebaţi ceva la sfârşitul clasei a XIII-a s-ar putea să nu-şi mai amintească aproape nimic... Am acceptat că elevul de matematică-informatică trebuie să înveţe programare dar nu şi folosirea calculatorului... Am acceptat că fizica şi chimia se pot face rezolvând probleme la tablă şi nu învăţându-i pe elevi să măsoare, să facă experienţe, să înţeleagă fenomene complexe... Am acceptat că matematica înseamnă structuri algebrice şi calcul de integrale şi nu înţelegerea fenomenelor statistice şi folosirea calculatorului pentru modelarea fenomenelor... Am acceptat că literatura înseamnă istoria literaturii şi teorie literară şi nu compoziţie, creaţie, scriere originală sau înţelegerea critică a greşelilor de comunicare proprii... Am acceptat să modelăm elevi care acceptă tot ce li se dă şi care învaţă să trişeze neputând face faţă cinstit volumului de solicitări pe care li-l impunem... Am acceptat să dăm note pe articole copiate de pe Internet şi să trimitem, pentru câteva puncte, elevii la "comunicări ştiinţifice" cu articole scrise de noi înşine... Am acceptat programa unică, am acceptat "dosarele cu calitatea", am acceptat planurile supraîncărcate până la 8 ore de şcoală (de predare) pe zi... Am acceptat să predăm cu creta la tablă, având prea puţin acces la proiectorul (sau proiectoarele) din şcoală, păstrate "pentru inspecţii", sau rezervate celor mai descurcăreţi ... Şi, mai ales, am acceptat că pentru elevi este mai bine să fie MULTĂ materie, predată INTENSIV şi nu mai puţină şi discutată în voie... Aşa că elevii pleacă din şcoală neconvinşi de utilitatea noastră, chiar dacă respectându-ne poate pentru ceea ce suntem, dacă nu şi pentru ceea ce le facem... Amintindu-şi de frumuseţea anilor de şcoală ... dar nu şi de frumuseţea învăţăturii ... Noi i-am crescut, noi i-am învăţat, noi i-am educat ... nu avem dreptul să ne plângem, sunt copiii noştri! Ajunşi prim miniştri, lideri sindicali, preşedinţi, hăulitori la mitinguri sau meciuri, muncitori cinstiţi sau beţivani pe la colţuri... Sunt toţi creaţia noastră!

Îmi este scârbă

Să vedem cine iese câştigător din jocul acesta "Uite mărirea de salarii, nu mai este mărirea ..." în care au fost implicaţi profesorii, numai în scopuri electorale, fără îndoială. Mi-e teamă că o să pierdem din nou, ca de fiecare dată!

3 lei

O femeie de 82 de ani din Maramureş are o pensie de 3 lei (mai puţin de un euro). Am pus această sumă alături de câştigurile unor funcţionari din agenţiile guvernamentale (zeci de mii de lei lunar), dar şi de salariile profesorilor, medicilor şi funcţionarilor publici şi am înţeles încă o dată că statul/guvernul nu plăteşte munca (actuală sau trecută) ci numai clienţii politici!

Soldaţi ruşi surprinşi de o cameră video în timp ce jefuiesc o bancă din Gori

Rusia a redevenit o superputere!

Adevărul despre Revoluţie!

ÎCCJ (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) a desecretizat jurnalul de luptă al Ministerului Apărării din perioada 16-22 decembrie 1989, care confirmă implicarea Securităţii în acţiunile represive îndreptate împotriva revoluţionarilor din Timişoara. Un eveniment pozitiv, dar tardiv ...

Ne lasă BBC!

BBC închide redacţia în limba română pentru a realiza o economie de 1,3 milioane lire sterline! Rămânem cu ai noştrii ...

Alege-ţi stăpânii cu grijă!

Clip pre-electoral prezentat pe Antena 1 şi Antena 3 şi preluat via Youtube!


Astăzi, CNA-ul a interzis difuzarea acestuia. Motivaţia (puerilă) este aici.

A murit Octavian Paler

Astăzi a murit scriitorul şi publicistul Octavian Paler, unul dintre puţinii intelectuali autentici pe care îi mai aveam. O inimă mare a încetat să bată pentru România.

Înainte de 1990, a fost - în cărţile sale - un critic subtil al regimului Ceauşescu. După 1990, a criticat deschis derapajele antidemocratice ale politicienilor, aflaţi atât la stânga cât şi la dreapta spectrului politic, la putere sau în opoziţie.

A fost un spirit lucid, a fost un patriot adevărat. În aceşti ani, când aproape toată lumea doarme, Octavian Paler a reprezentat o voce singulară în peisajul publicistic românesc.

România profundă este îndurerată, România mârlanilor (şi cât de mulţi sunt, Doamne!) jubilează, iar România tăcută şi lipsită de idealuri (cea care are nevoie disperată de tătucul - imaginar sau nu - analizat cu luciditate de Octavian Paler până în ultimele zile ale vieţii sale) doarme!

O inimă mare a încetat să bată pentru România! A murit Octavian Paler. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Minivacanţă

Conform posturilor de televiziune, românii au luat cu asalt litoralul Mării Negre, profitând de minivacanţa de 4 zile oferită de guvern cu ocazia zilei de 1 Mai. Eu nu am plecat pe litoral, ceea ce îmi conferă un sentiment de nesiguranţă: oare sunt român?